Dacă stați în tricou și vă e dor de iarnă

De când am început să schiez (să fie fost pe la 7 ani cam așa) și până foarte târziu (acum câțiva ani) nu m-am dat niciodată pe alte pârtii în afara Semenicului (muntele ăla pe care probabil nu îl știți, da’ unde ninge devreme și se topește zăpada târziu).

Apoi m-am trezit într’un univers unde e mega la modă să practici sporturi de iarnă și să mergi la munte. Nu puteam să rămân fraieră printre atâția schiori și snowboarderi (asta e și mai la modă) așa că m-am dus și eu prin 2015 să mă dau hardcore acolo de unde își pun toți poze pe facebook. Vorba vine hardcore…că eu mi-s mai fricoasă și mă dau mai încet 🙂
Pe scurt, ideea e că dacă te-ai dus odată în Les2Alpes…te-ai mai tot întoarce, cum am și făcut.

Aveam multe idei când m-am întors, dar pentru că m-am lenevit a le scrie aici, le-am uitat.
Vă las niște poze și un video ca să veniți și voi la anu’, nu de alta, da’ să nu mai fiți fraieri.

 

Advertisements

Prima și ultima tură din Bucegi*

În iulie am zis să mergem și noi la Padina…festival de la poalele muntelui Bucegi, numa’ bun: ziua trasee, seara concerte, cort, natură…frumos.
Prima zi, ca să ajungem la locul cu pricina, trebuia să traversăm oarecum muntele. Nu mai fusesem niciodată la Babele și la “Sfinții”(așa cum îl numea un comerciant de pe marginea drumului) și nici nu mi-am dorit să merg, dar așa a fost conjunctura și numa’ ce m-am văzut aterizată pe la 2200.

Le cer scuze ochelarilor mei pentru tot ce le-am dat să vadă acolo.

băi!
Era lume….multă și cu minte puțină!
Nu vreau să generalizez sau să fiu hater…

  • da’ cum să vii pe munte în saboți?…(a se observa că totuși nu m-am luat de adidași și pantofi)
  • cum să îți arunci mizeria cu ce mai mare nonșalanță? dacă ai cărat sticla la deal plină, goală e mai grea?…o, dar vai, tu n-ai cărat nimic, telecabina a făcut asta.
  • plase, poșete, pantofi (m-am mai gândit și nu mă pot abține, asta e), sclipiciuri, țigăneală

Toți se uitau la noi ca la niște extraterestrii că, vezi doamne, eram singurii de neam prost, care aveam bocanci (vara, iti dai seama?) și rucsaci.
Babele erau acoperite de spirite euforice care de care mai viteze să își cocoțeze adidasul mai sus că poate îi prinde bioenergia și-i mai cizelează. Sfinxul…era mai departe, nu ne-am sinchisit să mergem până la el.

Drumul până la Padina tot plin de oameni, da’ parcă nu chiar așa de șlăpari, au fost câțiva care au și salutat, imagine that!
Padina, un festival frumușel, da’ încă mă mai gândesc dacă sunt sau nu de acord cu un festival atât de aproape de munte.

Traseul din Padina până pe Omu e tare frumos (mai puțin ultima parte unde-i numa’ frumos, fără “foarte”) și a fost, cred, singura bucată din munte care chiar a salvat restul. Vărful, în sinea lui, nu e cine stie ce…dar priveliștea merită oboseala. Coborârea, prin Valea Cerbului e spectaculoasă și poate mai prietenoasă dacă nu te urmărește noaptea și tragi tare să nu te prindă că mai ai 4 ore până jos.

Când ești oboșit de parcă îți crapă oasele picioarelor pe interior la fiecare pas, se înserează, mergi prin pădure de mai bine de o oră, nu găsești niciun marcaj care să îți spună cât mai ai până în Bușteni și te întâlnești bot în bot cu o ursoaică și doi pui (imagine care-ți urcă inima în gât)…realizezi că (dacă o să scapi cu viață din toată povestea asta) tu n-o să te mai întorci in Bucegi niciodată!

*am mai fost oarecum o data, da’ era iarnă și nu se pune (nu știu după ce logică :)) )
P.S. Feature image’ul nu îmi aparține și nici nu stiu a cui e.

Tură de primăvară’n Retezat făcută la începutul verii.

…aș putea să vă vărs aici o pledoarie despre cât de înalțâtor e muntele și despre cum sufletul ți se umple de flori când petreci câteva zile sus pe creste, să vă îmbuib cu dulcegării ieftine și metafore diabetice…da’ au facut-o mulți înaintea mea și cu siguranță au zis-o mai bine.
Așa că mă complac punând fotografii despre cum arată Retezatu’ în ochii mei.

Ceahlăul…primul munte pe care l-am urcat de două ori. *

* excepție făcând Făgărașul pe care l-am tot urcat…dar niciodată n-am ajuns de două ori în același loc.

Nu are vârfuri semețe, creste în nori sau trasee stâncoase.

dar!
E o fericire…
Are la bază o pădure deasă deasă.
Are cei mai frumoși zori.
Mare alpină…valuri și valuri de nori.
Are luminișuri pure ce te-mping la cutreierat agale.
Un vârf semeț ce-i botezat Toaca și sub el, stânca Panaghia.
Îmi place să cred că primavara-i acoperit de’un covor de flori.

Ceahlăul …are mult mai mult de dat decăt am eu de spus aici.
E aprig și hotarât.
Dătător de poveste.

TOAMNA TÂRZIU

IARNA…TOT TÂRZIU

Les2Alpes

N-am nimic de zis…numa’ mă laud.
Și-am putea să avem și noi așa ceva…că Făgărașu-i mare și frumos…da’, fie vorba între noi: parcă e mai frumos să rămână mai sălbatic decât să te’mpiedici vara de cabluri și pantofari sus pe munte.
Mai bine mergem noi la alții iarna…și vara urcăm în pace munții patriei!