to freelance or not to freelance

De când cu toamna asta venită de azi pe mâine, mă gândesc (mai) serios (decât până acum) să mă apuc de freelancing (nu c-ar avea oareșce legătură). Sfârșesc de cele mai multe ori să mă conving că o să fie extrem de fain, o să fac doar ce vreau eu și ce viață fericită și colorată o să am!

Apoi, revin în bula de scepticism (sau realitate?) și mă gândesc: “Cum ai putea tu, Raluco, să te apuci de ceva despre care habar n-ai? …mă demoralizez și mă imaginez cum o dau în bară, ajung nefericită și săracă :))

Adevărul e că până acum n-am căutat niciodată eu job’ul, de fiecare dată a venit el la mine și eu am zis :”fie, hai!”. Deci habar n-am cum se face.

Până la vârsta asta n-am făcut decât să mă joc cu nuanțe frumoase de culori, deci, nimic serios (ba chiar mă întrebam cum de primesc bani pe așa ceva). Am ținut morțiș să nu mă desprind de asta.

I need some advices! Freelancers, help me out!

Până să mă hotărăsc eu cu freelancingul, am descoperit o trusă de acuarele faine faine și niște pensule vechi din perioada de mult apusă când designerii nu aveau tabletă grafică și am zis să văd dacă mai știu cum se folosesc.
numero-uno

Apoi am zis că ar arăta fain ca și copertă de carte și ce idee bună ar fi să scriu una! Hahahahah! not!

reinventare

oh wait!
Scriu aici după muuultă multă vreme de nescris.
O să schimbăm puțin placa, o să fie un altfel de scris, mai colorat (nu, nu ca limbaj), mai palpabil, mai viu și mai personal (iaics!).
Tot entuziasmul asta de scris și pus aici, pe tavă, tuturor, l-am luat de la Irina și de la Diana, altfel Rotundul rămânea părăsit pentru eternitate.

so…am reîmprospătat imaginea și am adăugat un meniu sărăcăcios (deocamdată).
Am câteva planuri și proiecte de viitor pe care nu vi le spun că, vorba aia, “poate nu se mai împlinesc”.

I’m a little bit scared, but enthusiastic about this!

P.S. Aștept feedback (indiferent cum e el) 🙂

Cum mi-a trimis Amazon un Kindle nou, în 2 zile ș’un pic. FREE!

Luni a fost o zi tare interesantă…dar am spus că tac până nu se desăvârșeste toată treaba.

La sfârșitul lui iunie am cumpărat de la eMag un Kindle Paperwhite. La începutul lui august, în timp ce eram la mare s-a stricat, din senin (ca vremea de afară) touch’ul. Enervant moment, dar ținând cont că era în garanție, am stat fără griji.
Imediat ce am ajuns în Cluj, l-am dus la eMag să rezolve problema.

Luni primesc mail de la fucking service care se ocupă (prost) de produsele de la fucking eMag:

“[…] in urma verificarilor efectuate in centrul de service Depanero, s-a constatat ca produsul dumneavoastra: eBook Kindle Paperwhite, […]prezinta:  Oxid pe panglica touchscreenu-lui in urma unui contact cu lichide. Va atasam fotografii care argumenteaza constatarea. Aceasta situatie nu reprezinta o lipsa de conformitate, asa cum este ea prevazuta de lege si din pacate nici nu este vorba de un defect acoperit de certificatul de garantie. Acestea sunt motivele pentru care produsul dumneavoastra nu poate fi reparat gratuit si nu mai beneficiaza de garantie in continuare. Reparatia poate fi efectuata doar contra cost si consta in inlocuire modul touchscreen display la pretul de 500 RON. “

…au atașat niște close-up’uri care nu deomnstrează în niciun fel ca acela e produsul meu, sau că e, cel putin, un Kindle…Untitled-1

‘n fiiine!

Ciudat mi s-a părut mailul lor, știind clar si bine că, deși la mare fiind, Kindle’ul n-a intrat in contact cu nici’un fel de lichid. Mai mult decât atât, cum poți să ceri clientului pe reparație, suma care acoperă achiziționarea unui produs NOU?

Am citit pe un blog (http://www.sebastianbargau.ro/) cum că cei de la Amazon rezolvă problema asta dacă îi contactezi.

Am intrat la Technical support pe Amazon.com și in 2 minute m-a și preluat un operator de-al lor. Apoi a urmat evidentul: explicat problema, transferat la alt operator, explicat din nou problema…totul concluzionându-se în:
 At this point, the best solution is to process the replacement for your device. I’ll process the replacement at free of cost for you.

No way! Oamenii ăștia îmi trimit un produs nou doar pentru că cel vechi s-a stricat. Totul gratuit!
N-am crezut, până azi dimineață (dupa 2 zile și jumătate de la conversație) când m-am trezit la ușă cu un curier de la DHL care îmi inmâna plicul sosit (probabil din America), în condițiile în care, din câte știu eu, Amazon nu are shipping in România.

11880051_982341131789326_1918216215_n

Între timp, cei de la eMag, n-au reușit să îmi trimită produsul defect…din România în România. :)))))) Perfeeect!
Sper să îl trimită in 30 de zile, că le-am promis  prietenilor de la Amazon că îl trimit lor.

Stive de mulțumiri…

Vă mulțumesc tuturor pentru mesaje, telefoane, mailuri, scrisori, tag în fotografii cu flori, vederi…mesaje telepatice si beepuri cu unknown number. :))
Dacă mai aveți cadouri…va rog să le trimiteți prin curier, poșta nu îmi inspiră o așa mare încredere și nici nu prea am răbdare să aștept așa mult.
Zâmbete pentru toti, să nu plece nimeni supărat!

Vă pup rotund!

Eu îl iubesc pe Nichita și voi n’aveți ce-mi face!

Și toată iubirea asta a adus-o Alifantis.

Doamnă profesoară, mărturisesc aici că în clasa a 6-a (parcă) am vrut să copiez de pe net comentariul de la “Emoție de toamnă” și așa am dat peste netrebnicul de Alifantis care în loc să mă ajute pe mine la școală cu analiza poeziei lui Nichita trăncănea c-o chitară pe poezia cu pricina.

N-am avut ce face…așa mi-era sortit! A fost dragoste la prima ascultare. Apoi mi-am scris singură comentariul…nefiind conștientă la ce mă înham. Probabil c-am luat 10…că pe vremea aia eram și eu o fată serioasă.

Am ascultat până la epuizare tot ce-am prins de la Alifantis…apoi, mi-am amintit de Nichita.

Am citit tot ce-am prins de la Nichita…apoi am mai căutat. Și mai mult am citit! O altă limbă română mi se dezvăluia.

Oameni îmi aduceau cărți, înregistrări, poze. Se năștea în mine un respect aproape religios pentru poezia lui.

Eram în liceu când am aterizat din greșeală la o lansare din București a unui album de-a lui Alifantis. Tremuram!  Am plecat de acolo c’un poster cu Nichita. Nici eu nu înțeleg cum. :))

La un moment dat terminasem opera integrală… Apoi am început să îl REcitesc!

„în inima lucrurilor stau cuvinte” (Oul şi sfera)

Astăzi nutresc încă dragostea aia jovială față de Nichita Stănescu și nu-mi aduc aminte de câte ori l’am văzut pe Alifantis cântând…dar nicicum nu-i pot separa! Nebunia asta a mea se mișcă întradevăr într-o sferă superioară.

Nu sunt tipul de adorator fanatic, discipol sau exeget neîndurat ce nu suferă contrazicere…nu mă afectează dacă se dă sau nu o bătalie în jurul operei sau vieții sale, atât timp cât statuia ce i-o construiesc din clasa a 6-a ramâne limpede, străvezie și rezistentă oricărei vremi.

Poveste de la Nicula în propoziții scurte.

10592756_799993730024068_9222023340026564559_n

Mi’e frig la picioare…
Maicile astea nu se prea descurca la Starea asta dar in rest e totul bine.
Am pelerinat cu masina pana aproape de usa bisericii. Am ajuns mai devreme decat anul trecut. Nu mai prea gasim loc sa intindem si noi patura. Trecem prin multime. Se canta! Se roaga! Se mananca!
Gasim loc de patura. Sunt fericita! Ma simt ca la Folk You, doar ca marea’i departe si aici nu pot sa fumez.
E pauza de la slujbe! Glumim cu tantile la capetele carora ne’am intins talpile.
Aflam de la microfon ca trebuie sa ne pregatim. Se iese cu Icoana!
Aprind o lumanare pe care’am gasit’o pe jos. In cateva minute imparteam lumina tuturor tantilor de langa mine. Cu bricheta! Nu parea sa le deranjeze. Ba chiar ma cadoriseau cu binecuvantari.
Se trag clopotele! Se vine cu icoana! Se canta! Ma ridic in picioare. Vine Imparateasa impodobita cu flori! Asta’i un moment in care se aplauda! Aici nu! Nu se aplauda! Imi vine sa plang putin! Imi trag lacrimile si zambesc! Aplaud in gand! Aplaud puternic in suflet!
Lumanarea nu sta aprinsa! O abandonez! Ce nu straluceste nu ma impresioneaza! Imparateasa insa straluceste! Ea ma impresioneaza!
Se canta mai departe! Nu mai aplaud in gand! Ma asez pe patura. Corectez in gand versul “sa ne spunem dorul care’l mai avem”.
Incepe privegherea.
Acum e frig. Oamenii se baga in saci de nailon. Eu am geaca smechera. Nu mi’e frig.
E gata prohodul. Multi au adormit. Se canta! Se ploua!
Eu am geaca smechera si nu ma ud!

Scrisoare către cel mai mare om pe care nu l-am cunoscut niciodată!

Aș putea inventa, cu siguranța unui pilot experimentat, o poveste în care te-am întalnit.

Fac asta des în minte. Astăzi, de exemplu, te-am purtat cu mine toată ziua…incât la finalul ei nu mai știu care e diferența între gând și cuvânt.

Oricât de departe m-ar duce vâltorile, am grijă de imaginea ta vie, ca de-o taină trecută prin urechile acului.

Ție nu pot să-ți dau niciun nume, ar fi absurd să încep să îți caut unul prin poezii. Tu ai toate numele în care ființa umană își poate purta răsăritul. În fața amintirii tale timpul își pierde asprimea și își spală plin de răbdare mâinile pentru a putea frământa apoi lumină.

Deși e departe de mine priceperea, reușești să aduci atâta liniște în mine, încât mă întreb adesea dacă nu cumva voi atinge cu respirația veșmântul lung al acestei minuni.

***

Tare mi se pare că, într-un fel, pentru cei ce te-au cunoscut şi te-au iubit, lumea a devenit mai posomorâtă. Cu iubirea mă alătur şi eu lor şi te-aş chema înapoi…să asculţi dorinţa Epifaniei şi să te întorci măcar odată la amvon spunând “iată!”.

Ştiu că stai acum între noi şi El…şi te uiţi cum ne căznim în fiecare zi să fim. Ne e tare dor de tine!

Aș vrea doar să mai știi un lucru: indiferent unde te-ai afla, chiar și-un fier ruginit va porni în vibrații spre tine!

Cu Dor, R.

Bartolomeu Anania