Vechituri demne de păstrat.

26 Iunie 2009

Ochii tai, intunecati, cu gene vii,

muscand din patimi,

infipti in mine, definitiv.

5 Iulie 2009

tot ce e simplu

tot ce este pur şi simplu

ne scapă.

26 Iulie 2009

cand m-am indragostit de mare, ea isi purta ochii mari violeti
peste sufletul meu. arsesem de prea mult soare
devenisem nisip in nisip
trup auriu parjolit.
27August 2009

“Trupul tau,ca o dimineata racoroasa intinsa intre doua biserici de lemn.O bataie de clopot,o bataie de inima /mirosul de tamaie si icoanele decojite/aerul umed si sfintii inghesuiti sub unghere/

Ne-ar trebui un cer putin mai jos/un cutit ceresc,si-o sa razuim oasele noastre pana cand aerul va mirosi a toamna/ca un fel de apropiere.

Mana ta-o cadere in gol.”

25 Septembrie 2009

tu tine minte ca exista mereu
lucruri si oameni de retinut

sunt o serie de maruntisuri
pe care le-am dat sau primit
ceva cald ceva ud si sarat
ceva colorat ceva vechi
toate vin din acelasi loc
sunt cateva degete care
inca tremura la mine in palma
intr-o strangere mereu adevarata

sunt vreo doi trei oameni
pe care inca ii mai caut
din ochi pe orice strada
si tu un fel de scut
in zilele cand
nu mai e nimic
de cautat.

(Femeia cu incheieturi de portelan)

Octombrie 2009

Ea nu voia sa…

…vrea toate astea.
poate de aceea a ajuns in punctul in care se-ntreba:
de ce paradoxul asta rotund, de ne rostogoleste in cate o emisfera unde trebuie sa fim, dar gandindu-ne la cealalta atat de intens?!

asta nu inteleg oamenii:
magia e cel mai simplu lucru
atunci cand deschizi ochii…

19 Ianuarie 2010

odată pusă la punct şi ca să rămână aşa
viaţa
te obligă ironic la cea mai infamă selecţie

tot ce poţi păstra la vedere sunt momentele incolore care nu te-ar fi adus
aici
de la sine putere.

secretul succesului -metoda litierei

21 Mai 2010

Suntem nişte oameni aşa de mari, nu ne mai împiedicăm pe scări, am învăţat să meşteşugim cuvintele.
Doar jucăria preferată nu s-a putut desprinde de noi, i s-au mai stricat câteva mecanisme, zona mersului e cea mai afectată.
Ieri a vrut s-o ia la stânga şi mersul a luat-o la dreapta;
gândurile sar din două în două
sentimentele, locurile, golurile se-nghesuie unele-ntr-altele.
S-a dat liber la plâns dar ce folos?
Mâine ne îmbrăcăm tot cu o duminică

Suntem nişte oameni aşa de mari că nu ne mai putem purta în spate de mult ,
de unii singuri.

6 Iunie 2010

(!!!asta-i momentul cu fotoliul verde!!!)

“Parcă m-ai acoperi cu frumos din acela în faţa căruia nu deschizi gura dar care îţi umple inima şi te spală pe faţă.
Cu ce mă botezi,
dragul meu,de fiecare dată când te uiţi la mine?
Parcă mi-ai lua toate dedesubturile şi le-ai pune pe masă cu tandreţe nesfârşită,
înţelept,
una câte una culorile răsturnate în mine la întâmplare încep să se adune în izvoare şi să curgă cu tine alături .
Parcă nu se mai ia nimeni la întrecere
şi cei care mă locuiau odată s-au căsătorit şi au plecat între coperţile lor.
E atâta frumos în spirala pe care o străbat că nu înţeleg unde ai ascuns tot Urâtul în faţa căruia se ferea ca de o palmă
trecutul meu.”[Alina Manole]

Septembrie 2010

“Câţi imbecili şi nebuni am putut să admir! Când mă gândesc la trecutul meu, mă copleşeşte ruşinea. Atâtea entuziasme care mă descalifică.” [Emil Cioran]

“Nicăieri şi niciodată nu ne a cerut Dumnezeu să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, dar nu tâmpiţi. […]că mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei decât a răutăţii.” [ Nicolae Steinhardt- Jurnalul fericirii]

De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens

*

Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi.

*

Oricum, înainte de a te avânta în domeniul binelui este necesar a şti că treci pe teren minat.

*

Am înţeles cât de mizerabilă e situaţia noastră în lume: prin simpla noastră existenţă deranjăm pe alţii. “ [Steinhardt]

2 Octombrie 2010

Copila, aminteste-ti duminica aceea in care ai stat langa acel stejar batran si ceva a murit definitiv in tine… si nu a fost nimeni langa sa jeleasca…doar copacul, dar el era blazat in sihastria lui si nu stia sa stranga in brate. Statea prost si mut langa tine, iar tu ii tineai umbra si zambeai pierduta.

9 Noimenbrie 2010

Oda iubirii implinite

Ma amestec cu umbra ta
si cu fiecare incheietura m’amestec
te zidesc pe dinauntrul meu
bucuria mea de a Exista.

Hoinaresc prin fericire
ca o pană rosie
spre locul unde cerul saruta marea
eliberat de nasterea iubirii
intr-o alba zi de mai.

6 februarie 2011

Nu se duce nimeni pe apa acestei sambete!

Pentru cei ce pun vorbe-ntre ei
când braţele nu-s lungi cât depărtarea.

Mi-am cumpărat linişte.

îmi place jocul ăsta

de-a visătoria.
Luminile oraşului se sting
şi eu răsar din oameni

de parcă aş fi primit un dar neobişnuit
şi ar fi zburat toate apele de pe pământ.
Nici nu prindem de ştire
când iubirile ne-au intrat pe rând sub picioare –
doar la o anume rotire
presimţim ceva,
încep să ne doară tălpile
păşim mai lent

începe apoi să ne doară pieptul.

29 Mai 2011

Desi

Desi inima mea este
ascunsa intre coaste,
sa vezi tu ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Desi schiopat putin
si ma doare,
oh, de la o vreme ma doare
creanga cea groasa si cea mare
de care s-a spanzurat altul,
sa vezi si tu ce poveste,
oh, ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Cred ca a trecut timpul,
cred ca a apus luna,
pe camp au iesit la intuneric
soarecele de camp si inorogul feeric,-
sa vezi si tu ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Desi ai inima inlauntrul tau,
si ascunsa sub coasta,
mi-e foarte dor de tine. [N.S.]

…când ce aştepţi nu mai vine şi ştii bine asta, dar păstrezi dorul, căci nu ai mereu cu ce să-l înlocuieşti.

26 Iulie 2011

”Trebuie să fii mereu beat. Aici e totul: e singura problemă. Ca să nu simtiţi cumplita povară a timpului care vă zdrobeşte umerii şi vă încovoaie la pământ, trebuie să vă îmbătaţi necontenit. Dar cu ce? Cu vin, cu poezie ori cu virtute, după cum vă e felul. Dar îmbătaţi-vă!” <de la Charles Baudelaire citire>

31 Ianuarie 2012

Confessio

Doamne, tinde-Ti patrafirul
peste fata mea de lut,
sufletu-mi neghiob si slut
sa-l albesti cu tibisirul
cand amurgu-si toarce firul
peste-un pic de gand tacut.

Sa-Ti vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osanda e pacat;
eu stau pe-un colt plecat
si sa-mi scriu povara vinii,
pe cand Tu, la vremea cinii,
sa-mi soptesti ca m-ai iertat

Aciuiati pe-o vatra noua
vom purcede spre nou cant;
eu, o mana de pamant,
Tu, lumina-n strop de roua,
migali-vom cartea-n doua:
Tu, vreo trei, eu, un cuvant.

Si-ncaltandu-Te-n sandale
sa pornesti pe drum stelar,
intr-ale slovelor chenar
eu opri-Te-voi din cale
si-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.

(Valeriu Anania)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s