cum am devenit mai fericită

De când eram mică mi-am dorit un câine sau chiar și o pisică.
Am promis soarele și luna de pe cer la schimb, pe lângă clasicele “promit să mă trezesc eu dimineața să îl scot afară”, “promit să am grijă doar eu de el, fac orice, vă rog (toate astea cu lacrimi)”.
Când a fost momentul să primesc un cadou, am găsit la mine în camera… o broască țestoasă. plictisită.
Ca să nu mai spun că la un moment dat am primit,de la o mătușă, o pisică de sticlă (sau ceva asemănător, era așa shiny, rece și colorată) cu mențiunea “uite, e aproape ca o pisică adevărată.” NOT!
Văzând că “fac orice” nu a fost destul de convingător pentru ai mei, am cedat a mai spera dar le-am promis altceva în schimb: “când o să am casa mea, o să îmi iau un câine și n-o să aveți ce spune.”
Bine’nțeles că au încercat să boicoteze chiar și acest moment. Până în ultima clipa!

img_9688

Apoi a apărut n u c a. Primul căine pe care l-am avut vreodată. Împlinirea celei mai arzătoare dorințe ale mele. Două urechi mari, cu picioare și ochi.
Primele nopți au fost tare grele…dormit două ore, trezit de plâns de Nucă și tot așa până dimineața. Mopul a devenit obiectul pe care îl atingeam cel mai des. Cunosc toate soluțiile de dezinfectat și cele mai eficace produse de curățat.
Menționez că toate greutățile care vin odată cu un câine sunt inferioare bucuriei pe care o aduce el.
Nuca e acum măricică iar eu am trecut de la etapa de newbie la statutul de expert. 

colaj

Diminețile n-au fost niciodată așa vesele și nici canapeaua atât de plină de păr. :))
img_2648-2

E o altfel de viață pe care un câine te obligă să o trăiești.

img_0518
Despre asta și alte zâmbete aduse de Nuca, o să mai scriu.

reinventare

oh wait!
Scriu aici după muuultă multă vreme de nescris.
O să schimbăm puțin placa, o să fie un altfel de scris, mai colorat (nu, nu ca limbaj), mai palpabil, mai viu și mai personal (iaics!).
Tot entuziasmul asta de scris și pus aici, pe tavă, tuturor, l-am luat de la Irina și de la Diana, altfel Rotundul rămânea părăsit pentru eternitate.

so…am reîmprospătat imaginea și am adăugat un meniu sărăcăcios (deocamdată).
Am câteva planuri și proiecte de viitor pe care nu vi le spun că, vorba aia, “poate nu se mai împlinesc”.

I’m a little bit scared, but enthusiastic about this!

P.S. Aștept feedback (indiferent cum e el) 🙂

Drag de Vama Veche

Nu pot să îmi explic cum dintre toate mările și oceanele (care de fapt a fost doar unul) la care am fost, mie tot a noastră mi-i mai dragă. Adevăru-i că nu marea în sine o laud aici, ci Vama Veche.
Dacă nu te deranjează că faci o mie de ore până să ajungi aici și că (trebuie să recunosc) e mai scump decât în alte țări (dacă nu vrei să stai la cort)…Vama Veche e cea mai exotică și plină de coloratură destinație în care merg de ani de zile.

Prima și ultima tură din Bucegi*

În iulie am zis să mergem și noi la Padina…festival de la poalele muntelui Bucegi, numa’ bun: ziua trasee, seara concerte, cort, natură…frumos.
Prima zi, ca să ajungem la locul cu pricina, trebuia să traversăm oarecum muntele. Nu mai fusesem niciodată la Babele și la “Sfinții”(așa cum îl numea un comerciant de pe marginea drumului) și nici nu mi-am dorit să merg, dar așa a fost conjunctura și numa’ ce m-am văzut aterizată pe la 2200.

Le cer scuze ochelarilor mei pentru tot ce le-am dat să vadă acolo.

băi!
Era lume….multă și cu minte puțină!
Nu vreau să generalizez sau să fiu hater…

  • da’ cum să vii pe munte în saboți?…(a se observa că totuși nu m-am luat de adidași și pantofi)
  • cum să îți arunci mizeria cu ce mai mare nonșalanță? dacă ai cărat sticla la deal plină, goală e mai grea?…o, dar vai, tu n-ai cărat nimic, telecabina a făcut asta.
  • plase, poșete, pantofi (m-am mai gândit și nu mă pot abține, asta e), sclipiciuri, țigăneală

Toți se uitau la noi ca la niște extraterestrii că, vezi doamne, eram singurii de neam prost, care aveam bocanci (vara, iti dai seama?) și rucsaci.
Babele erau acoperite de spirite euforice care de care mai viteze să își cocoțeze adidasul mai sus că poate îi prinde bioenergia și-i mai cizelează. Sfinxul…era mai departe, nu ne-am sinchisit să mergem până la el.

Drumul până la Padina tot plin de oameni, da’ parcă nu chiar așa de șlăpari, au fost câțiva care au și salutat, imagine that!
Padina, un festival frumușel, da’ încă mă mai gândesc dacă sunt sau nu de acord cu un festival atât de aproape de munte.

Traseul din Padina până pe Omu e tare frumos (mai puțin ultima parte unde-i numa’ frumos, fără “foarte”) și a fost, cred, singura bucată din munte care chiar a salvat restul. Vărful, în sinea lui, nu e cine stie ce…dar priveliștea merită oboseala. Coborârea, prin Valea Cerbului e spectaculoasă și poate mai prietenoasă dacă nu te urmărește noaptea și tragi tare să nu te prindă că mai ai 4 ore până jos.

Când ești oboșit de parcă îți crapă oasele picioarelor pe interior la fiecare pas, se înserează, mergi prin pădure de mai bine de o oră, nu găsești niciun marcaj care să îți spună cât mai ai până în Bușteni și te întâlnești bot în bot cu o ursoaică și doi pui (imagine care-ți urcă inima în gât)…realizezi că (dacă o să scapi cu viață din toată povestea asta) tu n-o să te mai întorci in Bucegi niciodată!

*am mai fost oarecum o data, da’ era iarnă și nu se pune (nu știu după ce logică :)) )
P.S. Feature image’ul nu îmi aparține și nici nu stiu a cui e.

Cum mi-a trimis Amazon un Kindle nou, în 2 zile ș’un pic. FREE!

Luni a fost o zi tare interesantă…dar am spus că tac până nu se desăvârșeste toată treaba.

La sfârșitul lui iunie am cumpărat de la eMag un Kindle Paperwhite. La începutul lui august, în timp ce eram la mare s-a stricat, din senin (ca vremea de afară) touch’ul. Enervant moment, dar ținând cont că era în garanție, am stat fără griji.
Imediat ce am ajuns în Cluj, l-am dus la eMag să rezolve problema.

Luni primesc mail de la fucking service care se ocupă (prost) de produsele de la fucking eMag:

“[…] in urma verificarilor efectuate in centrul de service Depanero, s-a constatat ca produsul dumneavoastra: eBook Kindle Paperwhite, […]prezinta:  Oxid pe panglica touchscreenu-lui in urma unui contact cu lichide. Va atasam fotografii care argumenteaza constatarea. Aceasta situatie nu reprezinta o lipsa de conformitate, asa cum este ea prevazuta de lege si din pacate nici nu este vorba de un defect acoperit de certificatul de garantie. Acestea sunt motivele pentru care produsul dumneavoastra nu poate fi reparat gratuit si nu mai beneficiaza de garantie in continuare. Reparatia poate fi efectuata doar contra cost si consta in inlocuire modul touchscreen display la pretul de 500 RON. “

…au atașat niște close-up’uri care nu deomnstrează în niciun fel ca acela e produsul meu, sau că e, cel putin, un Kindle…Untitled-1

‘n fiiine!

Ciudat mi s-a părut mailul lor, știind clar si bine că, deși la mare fiind, Kindle’ul n-a intrat in contact cu nici’un fel de lichid. Mai mult decât atât, cum poți să ceri clientului pe reparație, suma care acoperă achiziționarea unui produs NOU?

Am citit pe un blog (http://www.sebastianbargau.ro/) cum că cei de la Amazon rezolvă problema asta dacă îi contactezi.

Am intrat la Technical support pe Amazon.com și in 2 minute m-a și preluat un operator de-al lor. Apoi a urmat evidentul: explicat problema, transferat la alt operator, explicat din nou problema…totul concluzionându-se în:
 At this point, the best solution is to process the replacement for your device. I’ll process the replacement at free of cost for you.

No way! Oamenii ăștia îmi trimit un produs nou doar pentru că cel vechi s-a stricat. Totul gratuit!
N-am crezut, până azi dimineață (dupa 2 zile și jumătate de la conversație) când m-am trezit la ușă cu un curier de la DHL care îmi inmâna plicul sosit (probabil din America), în condițiile în care, din câte știu eu, Amazon nu are shipping in România.

11880051_982341131789326_1918216215_n

Între timp, cei de la eMag, n-au reușit să îmi trimită produsul defect…din România în România. :)))))) Perfeeect!
Sper să îl trimită in 30 de zile, că le-am promis  prietenilor de la Amazon că îl trimit lor.

Stive de mulțumiri…

Vă mulțumesc tuturor pentru mesaje, telefoane, mailuri, scrisori, tag în fotografii cu flori, vederi…mesaje telepatice si beepuri cu unknown number. :))
Dacă mai aveți cadouri…va rog să le trimiteți prin curier, poșta nu îmi inspiră o așa mare încredere și nici nu prea am răbdare să aștept așa mult.
Zâmbete pentru toti, să nu plece nimeni supărat!

Vă pup rotund!

Tură de primăvară’n Retezat făcută la începutul verii.

…aș putea să vă vărs aici o pledoarie despre cât de înalțâtor e muntele și despre cum sufletul ți se umple de flori când petreci câteva zile sus pe creste, să vă îmbuib cu dulcegării ieftine și metafore diabetice…da’ au facut-o mulți înaintea mea și cu siguranță au zis-o mai bine.
Așa că mă complac punând fotografii despre cum arată Retezatu’ în ochii mei.